În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Robert H. Eckel, cercetător medical

Dr. Eckel este profesor de medicină, fiziologie și biofizică și director al Centrului General de Cercetare Clinică, la Universitatea din Colorado, Centrul de Științe ale Sănătății . Deține o licență cum laude în bacteriologie, Universitatea din Cincinnati , și un doctorat de la Colegiul de Medicină a Universității din Cincinnati . Dr. Eckel a publicat peste 80 de lucrări de cercetare, 17 capitole de carte și a primit 20 de premii pentru cercetările sale. El este recenzor pentru 50 de reviste medicale, membru al Societății Americane de Investigații Clinice și al Asociației Medicilor Americani și președinte al Comitetului pentru nutriție al American Heart Association .

Cu câțiva ani în urmă, am fost contactat de un elev de liceu care a ales să permită cunoștințelor sale și angajamentului față de știința creației să intre în consiliul local de educație. Problema lui era cum se preda (și nu se preda) în clasă știința originilor vieții pe pământ. În calitate de om de știință și creaționist și membru al consiliului tehnic consultativ al Institutului pentru Cercetarea Creației, probabil că am fost în măsură să-i ofer înțelepciunea academică cu privire la problema sa. Cu toate acestea, am fost uimit că priceperea științifică pe care deja o asimilase era incredibil de avansată pentru un tânăr de 16 ani, rămânându-mi de adăugat doar câteva sfaturi.

Îngrijorările și criticile acestui tânăr erau că originile biologice erau predate ca fapt, nu ca teorie. Acest lucru a fost valabil atât pentru manual, cât și pentru profesor. Răspunsul elevului prin credință a fost că originile vieții nu au fost o consecință a evoluției, ci un rezultat al voinței suverane și incontestabile a lui Dumnezeu . Deși poziția față de Biblie și apărarea acesteia erau clare, am perceput mai mult decât un efort de a deschide mintea lumii din jurul său; a existat, de asemenea, o speranță evanghelică că mesajul creației s-ar putea dovedi, în cele din urmă, a fi un vehicul de însămânțare și culegere a sufletelor pierdute.

Sfaturile de urmat au fost profunde, dar reprezentau poziția unui om de știință și credincios într-o creație, care se bazează doar parțial pe dovezile disponibile. Creația în șase zile nu este un argument intelectual de câștigat prin examinări aprofundate și repetitive ale dovezilor științifice disponibile. Aceleași date sunt disponibile atât evoluționiștilor, cât și creaționiștilor. Problema este, din punct de vedere științific, un singur experiment, care nu trebuie repetat niciodată, având în vedere două teorii de bază. Iar în cazul originilor vieții pe pământ, ipoteza mai degrabă a urmat experimentului, decât l-a precedat.

Evoluționiștii susțin că viața biologică a început ca atomi într-o supă primordială. Ulterior, moleculele, organele, celulele și, în cele din urmă, organismele multicelulare s-ar fi dezvoltat de-a lungul a miliarde de ani. Numeroase linii de dovezi din registrul fosil, bazate, în principal, pe datări izotopice, sunt folosite în mod repetat pentru a susține această poziție. Cu toate acestea, același registru fosil a fost folosit de creaționiști; însă, din cauza greșelilor asociate cu utilizarea datării izotopice pentru a determina momentele evenimentelor, creaționiștii folosesc fosile pentru a susține un pământ tânăr.

În știință, ipotezele sunt, de obicei, dezvoltate în prealabil și sunt examinate ulterior prin utilizarea metodelor științifice validate anterior și acceptate de majoritatea, dacă nu toți experții din domeniu. Presupunând că proiectarea experimentală este adecvată pentru a aborda ipoteza de testat, se adună o serie de observații care să susțină sau să infirme ipoteza. În majoritatea domeniilor științifice, observațiile sunt făcute cel puțin de mai multe ori de către un singur om de știință, apoi repetate și confirmate de alți oameni de știință înainte de a accepta „adevărul” ipotezei testate. Mai mult, este adesea dificil, dacă nu chiar imposibil, să justificăm concluziile prin examinarea retrospectivă a datelor. Pentru „origini” în care în cel mai bun caz datele sunt insuficiente, acest lucru este deosebit de adevărat . Astfel, există un impas științific cu evoluția/creația care istoric, în prezent sau dintotdeauna, a creat, creează și va crea incertitudine în interpretare. Cum ar fi trebuit să procedeze acest student?

Lumea necredincioasă nu ține seama de lucrurile Domnului și nici nu a intenționat să facă acest lucru pentru că sunt percepute din punct de vedere spiritual (1 Cor. 1:18–29). Prin urmare, orice argument care susține o creație în șase zile (sau orice altă viziune creaționistă) care este prezentat pe baza credinței, este perceput greșit și etichetat ca religie, nu știință, de către evoluționiști. Astfel, poziția apologetului trebuie să fie științifică și suficient de bine dezvoltată din punct de vedere academic, astfel încât schimbul de informații să poată fi realizat în termenii lumii. După începerea discuției, este important să se stabilească faptul că originile vieții pe pământ au fost un „experiment” desfășurat o singură dată în istorie, care nu trebuie repetat niciodată, iar dovada oricărei alte poziții nu va fi justificată niciodată.

La examinarea dovezilor disponibile pentru oricare dintre afirmații, devine important să se evalueze în mod critic precizia și acuratețea științifică a metodelor utilizate în analiză. Aici, acceptarea instrumentelor utilizate de către evoluționiști devine discutabilă. Datarea izotopică face multe presupuneri care vor rămâne nedovedite, de exemplu, liniaritatea dezintegrării izotopice în timp. Cu toate acestea, atunci când experimentele sunt efectuate în propriile lor laboratoare, toți oamenii de știință (evoluționiști și creaționiști) necesită un standard de validare pentru metodele utilizate, că sunt dovedite sau, cel puțin, bine apărate din punct de vedere științific. Este uimitor să luăm în considerare cât de incompleți au fost evoluționiștii în aplicarea rigorii științifice asupra metodelor pe care le-au folosit pentru a analiza retrospectiv datele care vizează „originile” . Acesta nu este altceva decât un act de credință oarbă din partea lor. Cu toate acestea, credincioșii creaționiști trebuie să rămână obiectivi în abordarea lor asupra datelor.

În cele din urmă, obiecția acestui elev față de metoda utilizată de sistemul școlar local pentru a preda despre „origini” a ajuns la un forum public din județul în care locuia. Deși sprijinul pentru ambele poziții a fost articulat de cetățeni, majoritatea profesioniștilor care au vorbit, au susținut că evoluția este un fapt. Astfel, nu a fost o surpriză faptul că decizia finală a fost să continue ca și până acum, lăsând poziția creaționistă în afară. Cu toate acestea, problema „originilor” nu este o bătălie pe care să o câștigăm noi, ci viața Domnului Iisus Hristos care trebuie văzută (Fil. 1:21). Un credincios bine informat, condus de suflet, este în cea mai bună poziție pentru ca acest lucru să se întâmple.